Racoare, putin soare, putini stripoti de ploaie, o multime de pantofi frumos, se poarta pardesiele, multi cersetori romani (unul l-am intalnit in avion… il trimiteau acasa dar zicea ca se intoarce peste 2 saptamani, era totusi fericit ca am comunicat cu el). N-am sa povestesc despre lucrurile vazute caci in Paris fiecare vede cum vrea si ce vrea, Parisul e plin de evenimente culturale si consider ca o critica pozitiva nu-si mai are rostul: pur si simplu se stie ca e tare! Si e TARE! Intr-o dupa amiaza in schimb ma intorceam de la arcul de triumf pe Champs-Elysees spre Place de la Concorde si tot admirand fatzadele si oamenii, m-a atras vitrina unui magazin la intersectia cu rue George V, asha ca am traversat si am admirat vitrina, dupa care mi-am spus ca as putea sa ajung oricum la hotel si pe acasa strada. Mergand pe rue George V am admirat masinile frumoase aflate in fatza la Hotel George V (unul dintre cele mai selecte hoteluri din Paris) dar si in fatza la Hotel Four Seasons se puteau admira masini si aranjamante florare… si tot mergand asha agale trec pe langa usa deschisa a Catedralei Americane, si daca usa era deschisa si o liniste deplina, am pasit in catedrala si am descoperit o curte interioara intima si cuminte (cloister). Am intrebat la poarta daca pot sa o fotografiez si mi s-a raspuns pozitiv, de asemenea am fost ghidata catre sala de expozitii unde avea loc un verinisaj si hop si eu.
Dar inainte am intrat in nava principala a catedralei gotice ce avea si 2 nave laterale. Era aproape bezna in catedrala, vitralile viu colorate isi faceau simtita prezenta doar in momentul in care le cautai cu privirea, canta orga si cu toate asta era o liniste in care ti-ar fi fost rusine sa tusesti. Am stat cateva minute si am ascultat pur si simplu sunetele orgii ce m-au facut sa uit unde sunt… Apoi am intrat in sala de expozitie, unde erau adunati cativa americani ce traiau in Paris si isi expusesera lucrari iar acum socializau la un pahar de sampanie :) si nu i-a deranjat absolut deloc prezentza mea erau fericiti si incatati de ceea ce faceau. Unele lucrari era fotografii, altele picturi -ulei pe panza chiar simpaticutze, iar engleza vorbita era bine venita cu accentul ei american desi prezentza a doua doamne frantzuzoaice reamintea de Paris cu ajutorul acelei limbi engleze pe care o inteleg doar francezii… Am traversat Sena pe Pont d’Alma, locul in care flacara libertatii arde vesnic. Aceasta flacara este o replica a flacarii statuii libertatii din NY si e dedicata Printzesei Diana cu toate ca initial reprezenta prietenia franco-americana faptul ca printzesa a murit in tunelul Alma a facut ca flacara sa aiba alta conotatie in inimile iubitorilor printesei…
0 Comentarii