Din intimplare, intr-unul din minutele mele de… hai-hui prin… blogolume am ajuns la „prima pagina a blogului lui Mihnea Maruta. Acolo, unul dintre titluri mi-a produs un „flash: „Viata! Cel mai curajos proiect jurnalistic: un ziar scos din economiile redactiei. Si cum subiectul asta e unul care imi atinge mereu o coarda sensibila… Gazetaria, ziarul, viata la ziar au lasat urme in existenta mea, urme despre care am scris de multe ori pe aici prin genunchiul lumii. Cine a trait (din) aceasta meserie, cine o face acum, stie despre ce vorbesc si nu voi mai pedala, nostalgic, din nou pe asta… Si am mers din link in link pe firul „povestii celor de la fostul „Clujeanul (pe care l-am vazut de mult ca pe o reusita, ca pe un proiect nonconformist menit sa sparga… tiparele, pe vremea cind mi-a parut rau ca nu i s-a mai acordat o sansa si „Brasoveanului) si mi-a crescut inima dindu-mi seama ca mai sunt si oameni care iubesc aceasta profesiune, o respecta, si o fac fara sa le pese cit de neagra le este piinea care „le iese din asta. Mihnea Maruta i-a luat un interviu lui Mihai Gotiu, redactorul-sef atit al noului „Viata Clujeanului, cat si al fostului „Clujeanul, dupa ce editorul (Publimedia-MediaPro) a decis luna trecuta sa inchida publicatiile sale locale. De acolo aflu ca echipa redactionala a „Clujeanului a pus mina de la mina pentru a merge mai departe, prin „Viata Clujeanului! Si-au pus la bataie economiile si calculatoarele personale pentru ca nu au vrut sa moara ceea in ce cred! Nu s-au chircit tinguindu-se ca e criza nici nu au pozat in victime plingindu-si de mila. Maruta vorbeste de romantism aici. Asa este… Gestul clujenilor pare nebunesc, dar de o frumusete fara margini, dupa cum ne spune si Dragos Stanca. Intimplarea, nu in ultimul rind, dovedeste ca acolo este o echipa de meseriasi care, cum a stiut sa tina un ziar aproape 10 ani la tiraje la care multi nici nu mai visau in vremurile astea, va reusi, cred, si cu noul proiect.
Nu pot decit sa le privesc pasiunea cu respect! Vorbeam la inceput de un soi de „flash… Gandul ma duce, iata, la o batrina si frumoasa doamna a presei brasovene recent sucombata dupa o lunga si grea suferinta… Am scris despre asta acum citeva zile… De ce nu s-a intimplat ca la Cluj si la Brasov? De ce nu am remarcat un asemenea gest, o astfel de incercare macar, o asemenea dragoste fata de gazetarie si de… brand? De ce nu am auzit si aici de o echipa care, sa dea un astfel de semn, sa se lege, cum se spune, cu lanturile de calorifere numai sa scoata cumva ziarul la liman, viu? De ce la Cluj, da si la Brasov, ba?!… Fiindca aici la Brasov, de asta data, asa ceva nu a existat: echipa, entuziasm, sictir fata de conturile goale. In schimb, aici, in cel mai oral chip cu putinta, atit de jalnic romanesc, zbaterile pe uscat inca mai tin – cu un aer domnesc, superior – loc realitatii cu teorii ale isteriei, manelizarii, iresponsabilitatii, specimenelor, mocirlei, frustrarilor, idioteniei… Viata Clujeanului, coperta viitorului prim numar P.S. – Il Divo sunt o alta din urma descoperire adaugata la… insectarul meu de muzici. Din nou, fara legatura cu trecatoarele-mi cotidiene constatari, pareri… Si sunt, aproape, divini…
0 Comentarii