Povestioare gri

Mainile vorbesc…
Mainile ii erau obosite. S-a chinuit intreaga seara sa-i descrie un film incurcat si ea tot il intrerupea. Vroia sa-i spuna de florareasa din colt. Ba de unghia ei rupta. Apoi de accidentul de peste drum cu oameni care nu purtau echipament de protectie si de-o reteta noua. Acuma el e frant si vrea sa taca. Dar ea se pare ca si-a “desartat” povestirile de peste zi si pentru prima data in muuuulte minute (ore oare?) vrea sa asculte.
Amandoi se uita frustrati unul la celalat si asteapta. Nimic nu se intampla. Doar scaunul lui scartaie, el se ridica brusc, vrea sa faca un semn de “Noapte Buna”, dar se razgandeste. Ca doi copii pedepsiti se baga-n pat, fiecare cu spatele la celalat.
Se mai incheie o zi din viata cuplului de surdo-muti ce locuiesc peste drum de mine.

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii