Uimire

Am citit mai devreme un post mai vechi al meu, de cand de abia imi scosesem ghipsul si deci eram super-extra-mega-ultra nerabdatoare sa povestesc poporului ce mi se intamplase si cum suferisem etc. Am fost putin surprinsa sa-mi dau seama de cat de sincer si dulce puteam sa scriu. Cel putin in momentul in care am citit m-am distrat la culme, insa cand am scris postul acela inca ma mai durea genunchiul paradit! Ceea ce vreau sa spun este ca nu reusesc sa imi dau seama ce s-a intamplat de nu ma mai simt atat de bine cand sa scriu pe blog. Si pe blog si pe oriunde de fapt … Parca fug de mine, si nu, nu m-ar mira sa se intample treaba asta si sa nu-mi dau seama. Bine ca macar banuiesc, lol, ca asta ar putea fi unul din motivele principale pentru care nu mai scriu cu atata voiosie si sinceritate ca de mosh nicolae sau ca in alte multe alte dati cand am scris atat de dulce incat si acum mor de ras numai gandindu-ma ca eu eram cea care tastase prostioarele alea. Asa dulce si sincer ma exprim si acum? Dulce mai putin, sincer foarte mult… :-s Hmmm.

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii