Omul, mereu la scoala (o duzina de cuvinte)

De la nastere si pana la capatul vietii sale pamantesti, omul tot invata: constient sau nu, de buna voie sau silit, cu ravna sau nepasator, omul invata. Din familie, de la scoala, din carti, in tot timpul si-n tot locul,  poate fara sa vrea anume, si fara sa realizeze chiar, omul continua sa invete, urcand cat dupa cat pe scara evolutiei personale. Falit nu e cel fara bani, ci acela fara de prieteni si fara de Dumnezeu. De aceea, pe oricare partie a vietii s-ar afla mai apoi, singur se va gasi. Egoismul si orgoliul aseaza intre oameni o distanta greu micsorabila doar prin vointa celor smeriti. Daca IUBIREA ar fi o patrie, ce populatie ar avea, cati IUBITORI ar locui in ea? Ne-ar fi de folos un sac precum cel din povesti, sa nu se goleasca niciodata. Asa cum ursul Panda rontaie continuu din bambusul care pare ca nu-l satura nicicum, asa noi, sa avem sacul nostru cu bunatate, la fundul caruia sa nu ajungem niciodata, si sa dam si celorlalti din bunatatea aceasta care ne prisos este noua, sa ne saturam cu totii. S-o daruim cu generozitate si neconditionat, fara tragere la sorti, tuturor semenilor nostri. Pentru ca suntem creati toti, dupa un acelasi singur Tipar. Am invatat anul acesta un lucru: nu are logica sa astept sa se schimbe un altul, sa se faca acela intai, mai bun, pentru a ma schimba eu insumi. E stupid ca nu putem crede in puterea propriei ambitii de-a deveni frumosi sufleteste, pana nu vedem la altul ca se poate. Si daca nu stim (pentru ca nu vrem) sa vedem frumusetea din celalalt? Cadem sau nu in capcana de-a deznadajdui la gandul ca nu-i e dat omului sa fie bun? Si nu gandim apoi: “la ce folos sa ma mai schimb, sa fiu eu mai prost”? Si ne consumam astfel vietile asteptand, ci nu zidind: asteptand sfintirea celuilalt, ci nu reconstruindu-ne dupa chipul celui ce-am vrea cu adevarat sa fim noi insine. Anii trec…Din tot ce-a invatat omul, cu ce se alege ? (Cititi aici toate celelalte duzini. Lectura placuta.)

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii