Calul, demonul si lacusta

“Asa a fost cum va spun si nimic nu va ascund!” “Bine”, raspunsera copiii lacusta, “dar de data asta sa mai scurtezi din poveste! Ultima data parca nu se mai termina!” “Eh! Copii nerecunoscatori si needucati!”, spuse batranul Lacusta. “Mai bine ascultati si luati aminte!” Totul se linistise in jur si copiii lacusta cascara ochii de insecta spre bunicul lor. “Se spune ca odata, demult, pe cand vecinul Puric era potcovit, traia un cal care trudea intr-un taram tare indepartat. Calul muncise mult timp si din greu, trasese la trasura unui vraci din greu si fusese constiincios si credincios iar pentru asta Batranul Dumnezeu ii dadu libertatea. Se pare ca vraciul avea planuri mari cu calul, dar nu-i spusese asta niciodata. Asa ca, inca tanarul cal, vazandu-se liber, isi lua cu sine bocceluta si cele invatate din calatoriile cu vraciul si lua lumea-n piept. Si umbla cat umbla si de fiecare data cand putea sarea in ajutorul animalelor din paduri si campii care i-l cereau. Ici cate un plasture, colo cate un ceai de coada calului, dincolo o injectie si tot asa pana cand  intr-una din zile il cauta o lacusta pentru ajutor.” “O lacusta, bunicule?” “Ei bine da, chiar o lacusta! Si nu ma intrerupe, te rog! Lacusta avea o problema foarte ciudata, ciudata pentru ea si lipsita de ciudat pentru cal. Lacusta lucra la un negustor pe o plantatie intinsa alaturi de alte animale. Negustorul era un om avid de putere si nu-si trata asa cum se cuvine lucratorii ce-i slujeau, dar undeva in adancul sufletului sau pierdut de tot nu era. Asa ca Dumnezeu si Sfantul Petru se gandira sa-i incerce bunatatea si facura in asa fel incat ii trimise paznic la mosie un demon. Ei …”, ofta mosul Lacusta, “si cum era de asteptat Demonul incepu sa-si bage coada prin toate cele si masura din ochi pe toti truditorii si trecatorii. Putini stateau la vorba cu el dar si el cu ei. Cu timpul insa, animalele ce trudeau pe plantatie se obisnuira cu Demonul si-l lasasera in plata Domnului, dandu-i pace si necerandu-i nimic, niciodata.” “Buna ziua, domnule Cal!”, spuse Lacusta. “Buna ziua!” “Domnule Cal, lumea vorbeste ca sunteti vraci si puteti vindeca tot!” “Aproape tot!”, spuse Calul. “O napasta a dat peste noi! Paznicul Demon de pe plantatia Negustorului, acolo unde trudim mai toti de pe aici, a plecat intr-un razboi asa cum fac demonii si s-a intors ranit. Iar de cand s-a inapoiat, unul din brate ii este ranit si sarmanul nu-si gaseste pacea. Acum, noi sa venim la domnia voastra, ne este peste mandria noastra, caci mai cu asta am ramas si vrem sa-ti cerem ajutor iar plata ti-om da-o in mai multi saci de grau, insa la timpul cand ne-om primi si noi ratia, atunci ‘om pune cana cu cana sti vom plati!” Calul ramase de cugeta ceva timp. Pesemne mai facuse legamant de felul asta si multi nu-si respectasera cuvantul. Dar puterea vraciului si a lui Dumnezeu ce sadisera in dansul ii musca din suflet si nu-l lasa sa aleaga  gresit.  “Bine”, zise Calul, “dar de ce nu plateste Negustorul, care este de altfel custode al vostru, al tuturor?” “Negustorul a spus ca atat i-a fost dat sa traiasca si nu e nimic de facut!” “Si-atunci daca nu e nimic de facut, ce puteti face voi?” “Si a mers Calul cu Lacusta si au ajutat Demonul! Si acum la culcare! “ “Pai cum, nu ne spui mai departe? Ce s-a intamplat cu Demonul? Dar cu Lacusta? Dar Negustorul ce a facut? Iar Calul de ce s-a incumetat?” “Ati vrut sa fie o poveste scurta, asta si este!” “Hai bunicule, te rugam!”, tipata copiii lacusta tragandu-se de antene. Batranul Lacusta ofta si privi pe geam. “Cel mai de pret lucru dat animalelor este Libertatea! Iar Libertatea se dobandeste in suflet si nu fizic. Atunci cand ti se strange inima ca ai fi putut face ceva si nu ai facut, atunci mai degraba te-ai inhama la plug si nu la trasura sa tragi, numai ca sa poti avea Liniste. Iar Linistea este data doar de Incredere. Caci daca n-am avea Incredere, atunci n-am avea nici Liniste, si neavand Liniste nu putem avea nici Libertate!” “Si Negustorul? L-a pedepsit Dumnezeu pentru ignoranta lui?” Batranul zambi. “Negustorul nu era acolo sa plateasca, el era acolo sa invete!”