Somnul lupilor

Acelasi cor la colt de noapte imi leagana organul intre Priap si Onan. Bland ma culc pe pamant si mangai fiecare fir de praf, ce-mi stie numele. Gol ma intind, ma infing in buruiana, caci goliciunea mea nu e ca nuditatea ta. In fiecare ten ca cerul ultim ma opresc din cuget. Sa fie aceeasi durere, acel dulceag gust de umar in orice clipa in mine. Creste iarba-n pat, pe jos, pe sold, in gand, imi cresc natura ca pe un copil etern, ce-si mesteca sufletul zilnic si scuipa tristeti. De aici, de jos, aud un cant mai bine. De aici, de jos, nici membrul divin nu mai gandeste.