Cautatorul de primavara

Acum ceva vreme scriam despre un gind parsiv al primaverii care incerca sa ne vrajeasca…. apoi ma intrebam daca aceea era ultima zapada. Ei bine, acum vreo doua zile erau citeva grade sub minus, frig, miini inghetate si zapada grea si uda din Brasov amintea de Craciun. Acum chiar cred ca asta a fost ultima zapada, fiindca azi soarele ne-a binecuvintat cu caldura, cit pentru o iarna intreaga. Si vecinii au iesit sa-si aranjeze gradinitele din fata caselor, altii si-au luat sapaliga si s-au dus la cimitir, unde fiecare are si acolo cite o gradinita… Mi-am scos cana de vara si am umplut-o ochi de cafea, e cana aceea albastra si mare si burtoasa ca pentru cafele lungi, de ore noi de vara… si astept sa vad cit de intuneric va fi diseara, fara ca eu sa sting lumina, fiindca nu vad rostul ecologismului de o ora doar si la comanda… Sigur nu ma voi uita nici la un meci previzibil mediocru pentru care nu vad ce rost ar avea sa strig Romania in fata unei doze de bere… Desi chestia asta a devenit un ultim motiv de a mai striga Romania… Azi imi voi lua doar ragazul de a-mi face haltele de simbata prin blogometru (blogroll) si nu ma voi gindi nici la durerile de iarna, ca sa nu mai vorbesc de indemnul lui Vania la analizele de singe, poate voi reciti doar un pic de Rebreanu, amintindu-mi apoi, prin sugestia lui Sandu Petria, ca in 1974, chiar in aceasta zi de 28 martie, a fost un congres in care Ceausescu era ales presedinte al RSR… E interesant cit de greu se naste textul asta… L-am inceput de ceva ore, de vreo doua ori mi s-a blocat calculatorul, apoi am plecat la piata… Erau aici mult mai multe trimiteri la primaverile unuia sau altuia, la poezii, la muzici, la Trabanturi mucegaite, la Paris, la zile de teatru, la ALTceva, dar se vede treaba ca primavara asta, pe care o caut cu luminarea, nu este inca decisa: sa ma ierte, sau nu, fiindca ii pusesem la indoiala, acum ceva vreme, existenta? Si daca intr-o astfel de zi, in 1943 s-a stins Rachmaninov, in 1985 Marc Chagall si in 1994 Eugen Ionesco, dar s-a nascut si un Llosa, in 1936, e clar ca avem de a face cu o zi orgolioasa, cu personalitate! Acum o sa ies din nou… Nu, asta nu e o zi despre care sa scrii! Asta e o zi pe care sa o stringi in brate, sa o privesti in ochi, si sa o asculti ca pe o ispita de primavara… PS: In orice caz, am primit un cadou-descoperire-revelatie pe masura acestei prime zile de primavara: Maksim Mrvica. Sper ca sunteti de acord :) Chagall – Woman & Roses About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu