Multi sunt cei ce nu au reusit sa atinga inaltimea turnului Bisericii Negre, zilele trecute. Cum am mai spus, a fost puhoi de lume de Ziua Clopotului… Ca sa urci cele peste o suta de trepte strimte si abrupte, in piatra, prin trupul bisericii iti trebuia rabdarea a trei-patru ore, dar si suflu si pastile impotriva clustrofobiei. Efortul a meritat insa. Pentru ca, odata ajunsi sus, mingiiati de dangatul atit de viului clopot, temerarii au avut ce vedea. Dinspre ascutimile si buzele ametitoarei corabii negre, toate unghiurile burgului apar inedite. Ametitoare perspective si ultimile zapezi de martie 27 ale Brasovului, la un loc. Te astepti, parca, sa apara acolo, printr-un ungher, Quasimodo, cocosatul din Notre Dame, venit in schimb de experienta :)… Nu multi au avut privilegiul sa surprinda asemenea imagini, de 150 de ani incoace (multumesc Liliana ca mi le-ai transmis!).
Poate de aceea, ca se intimpla asa de rar asta, totul e special… Insa ocazia se va mai ivi si zilele viitoare, chiar vineri, din cite am auzit… Eminescu avea 9 ani, cind clopotul asta era suit in turn, imi spunea Pescarusul Argintiu… Ma gindesc: cum o fi vazut Eminescu turnul, cum o fi ascultat clopotul? Ne uneste oare, dincolo de timp, ceva din acea privire si din acea ascultare?… Foto: Horia Morariu About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related
0 Comentarii